Credinta vindeca si sufletul

Draga Ely-dodolina,
cu subiectul acesta, m-ai prins.
Sper sa fie foarte accesat, mie imi este aproape de suflet.
Intamplari traite, auzite, dar de la persoane apropiate noua, sfaturi si trairi , asta imi doresc sa citesc la aceasta rubrica.
Voi posta si eu aici cateva materiale, experiente proprii si poate ,cine stie, ne va ajuta sa ne cunoastem mai bine si sa facem numai lucruri de care sa nu ne fie rusine.
Asa sa ne ajute Cel de Sus!
Antoneta

si eu vreau sa va povestesc de o bisericuta din 1600 care m a cucerit si o sa pun si poze, le caut si revin.
Pupici!

Dragutzele mele Antoneta si Iulia ma bucur ca va place aceasta rubrica ...De D-zeu ne apropiem mai mult atunci cand avem necazuri ,cand ne este bine uitam sa mai trecem pe la biserica si sa ne rugam !

ely_dodolina a scris:De D-zeu ne apropiem mai mult atunci cand avem necazuri ,cand ne este bine uitam sa mai trecem pe la biserica si sa ne rugam !

In general asa este, dar sunt si destui cei care obosesc de prea multa lupta, caderi si rastigniri... si atunci se intampla ceea ce nu ar trebui... cad in deznadejde, se naste in ei un fel de "il iau de piept pe Dumnezeu", apare acea razvratire de a nu mai intra in biserica sau de a nu mai purta un dialog cu slujitorii ei..... neputinta de a mai accepta ceea ce le-a fost harazit sa duca, un gen de:
"De ce trebuia sa mi se intample tocmai mie, Doamne?????"

Draga Iulicutza,
Ce ai scris tu este interesant si din pacate, adevarat; dar asta se intampla tocmai pentru ca aceste persoane sunt prea ocupate ca sa mai treaca si pe la biserica.
Acolo , in timpul slujbelor si mai ales in timpul cazaniei, afli multe raspunsuri la ceea ce te framanta. Mai ales daca esti proaspat venit in biserica, daca pasii te-au purtat pana acum prin alte locuri si mai putin spre biserica, iti foloseste aceasta experienta. Daca vom ajunge sa ne cunoastem mai bine, poate o sa-ti povestesc mai multe despre acest subiect.
Antoneta

Ionescu Antoneta Elena a scris:Draga Iulicutza,
Ce ai scris tu este interesant si din pacate, adevarat; dar asta se intampla tocmai pentru ca aceste persoane sunt prea ocupate ca sa mai treaca si pe la biserica.
Acolo , in timpul slujbelor si mai ales in timpul cazaniei, afli multe raspunsuri la ceea ce te framanta. Mai ales daca esti proaspat venit in biserica, daca pasii te-au purtat pana acum prin alte locuri si mai putin spre biserica, iti foloseste aceasta experienta. Daca vom ajunge sa ne cunoastem mai bine, poate o sa-ti povestesc mai multe despre acest subiect.
Antoneta

Cteodata, apar "rupturi", nu suntem consecventi... nu putem ramane mereu"fierbinti" in dragostea pentru Hristos... am avut o viata activa in biserica, am fost si cantaret in cor timp de mai multi ani... biserica era casa mea, acolo imi petreceam 90% din timpul liber, acolo se aflau prietenii mei, acolo linistea si scaparea mea.... dar uite ca la un moment dat s-a produs acea "ruptura" de care spuneam.Nu a fost definitiva(nici nu ar fi avut cum sa fie totala)...insa m-am schimbat....unii ar numi-o departare de biserica, altii"racire".... eu as numi-o pur si simplu schimbare.... o noua etapa a vietii mele... la inceput am fost multumita cu schimbarea mea... apoi am inceput sa traiesc cu regrete si cu nostalgia vremurilor apuse, dar mai ales a faptului ca "am fost asa cum nu mai sunt" ..... si totusi, doresc sa privesc si partea pozitiva a transformarii: am devenit ceva mai rationala, "habotnicia" de atunci si mecanismului in rugaciune au fost inlocuite cu un dialog direct cu Dumnezeu, kilometri de acatiste citite in trecut, au fost acum inlocuiti cu vorbe simple, scurte, dar venite din inima. Si asta conteaza cel mai mult!

Iulicutza a scris:

Ionescu Antoneta Elena a scris:Draga Iulicutza,
Ce ai scris tu este interesant si din pacate, adevarat; dar asta se intampla tocmai pentru ca aceste persoane sunt prea ocupate ca sa mai treaca si pe la biserica.
Acolo , in timpul slujbelor si mai ales in timpul cazaniei, afli multe raspunsuri la ceea ce te framanta. Mai ales daca esti proaspat venit in biserica, daca pasii te-au purtat pana acum prin alte locuri si mai putin spre biserica, iti foloseste aceasta experienta. Daca vom ajunge sa ne cunoastem mai bine, poate o sa-ti povestesc mai multe despre acest subiect.
Antoneta

Cteodata, apar "rupturi", nu suntem consecventi... nu putem ramane mereu"fierbinti" in dragostea pentru Hristos... am avut o viata activa in biserica, am fost si cantaret in cor timp de mai multi ani... biserica era casa mea, acolo imi petreceam 90% din timpul liber, acolo se aflau prietenii mei, acolo linistea si scaparea mea.... dar uite ca la un moment dat s-a produs acea "ruptura" de care spuneam.Nu a fost definitiva(nici nu ar fi avut cum sa fie totala)...insa m-am schimbat....unii ar numi-o departare de biserica, altii"racire".... eu as numi-o pur si simplu schimbare.... o noua etapa a vietii mele... la inceput am fost multumita cu schimbarea mea... apoi am inceput sa traiesc cu regrete si cu nostalgia vremurilor apuse, dar mai ales a faptului ca "am fost asa cum nu mai sunt" ..... si totusi, doresc sa privesc si partea pozitiva a transformarii: am devenit ceva mai rationala, "habotnicia" de atunci si mecanismului in rugaciune au fost inlocuite cu un dialog direct cu Dumnezeu, kilometri de acatiste citite in trecut, au fost acum inlocuiti cu vorbe simple, scurte, dar venite din inima. Si asta conteaza cel mai mult!

Draga mea,
nu sunt in masura a judeca transformarea ta, dar asa, de dragul vremurilor trecute, care poate au contribuit la ceea ce esti acum, treci zilele acestea pe la duhovnicul tau si spune-i si lui toate trairile tale. Este momentul propice deoarece intram in postul Pastelui si ca orice crestin, ne apropiem mai mult de cele duhovnicesti.
Cu mult drag, Antoneta

Cred ca toti trecem prin schimbari care ne afecteaza mai mult sau mai putin ...cred,si sper,ca in ochii lui Doamne conteaza cat de profund te rogi ,si nu statul zilnic cu bilbia in mana cate 2-3 ore ! ieri nu am fost la biserica ...nu m-am simtit in largul meu si n am vrut sa merg suparata in biserica ...sunt momente cand nu il inteleg pe D-zeu ,dar cine sunt eu sa il judec ? Doamne ne stie pe fiecare in parte ,si asta conteaza! Dar cata lume mai are frica de D-zeu ? cred ca sunt pe cale de disparitie aceste persoane ...Ma uit cand merg la biserica ,ca sunt persoane , care nu vin pentru D-zeu ci ca sa se ia de oameni (ex: ca de ce sta nu.s cum ,ca de nu se pune in genunchi etc ) Asa cum D.zeu lucreaza prin oameni ,asa lucreaza si diavolul ! decat sa fiu ca acele persoane care agaseaza ,mai bine sa fii mai rezervat ,sa mergi sa te rogi linistit ,sa nu deranjezi si sa pleci impacat cu tine din Biserica! Nu stiu cat de buna sunt ,insa stiu ca incerc sa fiu buna ,si eu am o slabiciune cu animalutzele