Sa povestim !

lacrimi a scris:

Ionescu Antoneta Elena a scris:

Iulicutza a scris:

lacrimi a scris:Locuiesc de fapt in Marea Britanie, dar am venit pentru niste examene in tara. Stau la parintii mei, care sunt din Gura Humorului, Suceava.

Ce mica-i lumea mare!!! Si mama mea e din Gura Humorului

Daca vrei sa mori de ras, sa stii ca si eu, Antoneta sunt din Gura Humorului.
Am trait acolo 20 de anu dupa care am venit in Bucuresti cu repartitie de la liceu. Am intrat apoi la facultate si ...aici am ramas.
Mai multe informatii doar daca te intereseaza.
Antoneta

Asta e chiar culmea. Cum de suntem 3 cu radacini in Gura Humorului??? Chiar asa: poate ne intalnim la vara. Cine stie? Poate ne cunoastem si habar n-avem. Ca doar Gura Humorului nu e asa mare.....
Va pup

Ionescu Antoneta Elena a scris:

lacrimi a scris:

Ionescu Antoneta Elena a scris:

Iulicutza a scris:

lacrimi a scris:Locuiesc de fapt in Marea Britanie, dar am venit pentru niste examene in tara. Stau la parintii mei, care sunt din Gura Humorului, Suceava.

Ce mica-i lumea mare!!! Si mama mea e din Gura Humorului

Daca vrei sa mori de ras, sa stii ca si eu, Antoneta sunt din Gura Humorului.
Am trait acolo 20 de anu dupa care am venit in Bucuresti cu repartitie de la liceu. Am intrat apoi la facultate si ...aici am ramas.
Mai multe informatii doar daca te intereseaza.
Antoneta

Asta e chiar culmea. Cum de suntem 3 cu radacini in Gura Humorului??? Chiar asa: poate ne intalnim la vara. Cine stie? Poate ne cunoastem si habar n-avem. Ca doar Gura Humorului nu e asa mare.....
Va pup

Draga " lacrimi", mi-am pus ochelarii cand am citit mesajul tau, eram convinsa ca ai renuntat la forum, mai ales dupa ce iti spusesem ca sunt din Gura Humorului . Ideea cu intalnitul la vara acasa este foarte buna, sper sa se materializeze. Nu te mai da la fund, tine legatura cu noi si nu mai fi inlacrimata. Mi-ar place sa-ti stiu numele. Prietena mea Ely-dodolina tocmai spunea ca este ingrijorata ca nu ai mai dat nici un semn de viata. Nu-i frumos, noi te iubim si vrem sa pastram leggatura, asta daca nu te deranjeaza.
Antoneta

Ionescu Antoneta Elena a scris:Draga mea,
asa cum iti spuneam, ma bucur ca ne-ai contactat din noi. Eu sunt plecata de acasa din 1980 si nu prea imi mai aduc aminte de multa lume, de fapt, le recunosc unora chipurile dar cu numele mai am de lucru.
Parintii mei au stat in Gura Humorului pana prin 98-2000. Atunci a ramas in apartament fratele meu care se casatorise iar ai mei si-au ridicat o casuta in Bucsoaia. In 2002 fratele meu a murit , sotia lui a plecat la Mangalia pentru ca ea de acolo era si parintii au vandut apartamentul. Stateam pe strada V. Alecsandri, langa scoala speciala si parcul orasului si de acasa ma cheama PROCS. Este posibil ca parintii tai sa-i cunoasca pe ai mei deoarece mama a lucrat in invatamant iar dupa revolutie a fost director la Scoala speciala din Humor. Sper ca ai idee despre ce vorbesc.Nu stiu ce varsta ai ca sa-mi fac o idee despre cum stam, eu am 48 de ani.
Raspunde-mi ca m-ai facut curioasa, Antoneta

Ionescu Antoneta Elena a scris:Draga mea,
asa cum iti spuneam, ma bucur ca ne-ai contactat din noi. Eu sunt plecata de acasa din 1980 si nu prea imi mai aduc aminte de multa lume, de fapt, le recunosc unora chipurile dar cu numele mai am de lucru.
Parintii mei au stat in Gura Humorului pana prin 98-2000. Atunci a ramas in apartament fratele meu care se casatorise iar ai mei si-au ridicat o casuta in Bucsoaia. In 2002 fratele meu a murit , sotia lui a plecat la Mangalia pentru ca ea de acolo era si parintii au vandut apartamentul. Stateam pe strada V. Alecsandri, langa scoala speciala si parcul orasului si de acasa ma cheama PROCS. Este posibil ca parintii tai sa-i cunoasca pe ai mei deoarece mama a lucrat in invatamant iar dupa revolutie a fost director la Scoala speciala din Humor. Sper ca ai idee despre ce vorbesc.Nu stiu ce varsta ai ca sa-mi fac o idee despre cum stam, eu am 48 de ani.
Raspunde-mi ca m-ai facut curioasa, Antoneta

Ionescu Antoneta Elena a scris:

Iulicutza a scris:

lacrimi a scris:Locuiesc de fapt in Marea Britanie, dar am venit pentru niste examene in tara. Stau la parintii mei, care sunt din Gura Humorului, Suceava.

Ce mica-i lumea mare!!! Si mama mea e din Gura Humorului

Daca vrei sa mori de ras, sa stii ca si eu sunt din Gura Humorului. Asadar, chiar ca este mica lumea.
Poate ne intalnim la vara, eu la parintii mei, tu la bunici, ce zici?
Antoneta

lacrimi a scris:

Ionescu Antoneta Elena a scris:Draga mea,
asa cum iti spuneam, ma bucur ca ne-ai contactat din noi. Eu sunt plecata de acasa din 1980 si nu prea imi mai aduc aminte de multa lume, de fapt, le recunosc unora chipurile dar cu numele mai am de lucru.
Parintii mei au stat in Gura Humorului pana prin 98-2000. Atunci a ramas in apartament fratele meu care se casatorise iar ai mei si-au ridicat o casuta in Bucsoaia. In 2002 fratele meu a murit , sotia lui a plecat la Mangalia pentru ca ea de acolo era si parintii au vandut apartamentul. Stateam pe strada V. Alecsandri, langa scoala speciala si parcul orasului si de acasa ma cheama PROCS. Este posibil ca parintii tai sa-i cunoasca pe ai mei deoarece mama a lucrat in invatamant iar dupa revolutie a fost director la Scoala speciala din Humor. Sper ca ai idee despre ce vorbesc.Nu stiu ce varsta ai ca sa-mi fac o idee despre cum stam, eu am 48 de ani.
Raspunde-mi ca m-ai facut curioasa, Antoneta

Ma bucur ca mi-ai raspuns. Eu sunt ceva mai tanara (am 34 ani), dar sunt si eu plecata din 2000. Stiu Strada V Alecsandri si cred ca o stiu din vedere si pe mama ta. Ca si tine, stiu mai mult lumea dupa chip, decat dupa nume. Dar de ce a murit fratele tau? (scuze nu vreau sa fiu nesimtita!, dar nu cumva era cam de aceeasi varsta cu mine sau cu cativa ani mai mare?)


Pe fratele meu il chema Cezar si a murit din cauza unui cancer galopant la rinichi si deja, in 2 sapt. facuse metastaze la ficat. Anul acesta ar fi facut in vara 46 de ani, nu stiu daca l-ai cunoscut.
Te pup

Ionescu Antoneta Elena a scris:Sunt Antoneta,
In seara aceasta, vreau sa va spun povestea mea...

Mariana Popa a scris:

Ionescu Antoneta Elena a scris:Sunt Antoneta,
In seara aceasta, vreau sa va spun povestea mea...

Am mai scris un comentariu pe care, pare-se, l-am sters inainte de a-l posta, atat m-am invartit printre n-spele de ferestre deschise in comp. meu, sau l-am trimis te miri unde!
Intr-adevar, Antoneta, viata loveste uneori crunt, dureros, frustrant...ramanem cu sufletul gol si mintea plina de mii de intrebari ale caror raspunsuri sunt undeva, departe, intr-o alta ratiune a lucrurilor. Cand mi-am pierdut sotul de 35 de ani dupa o lupta acerba cu cancerul, n-am putut sa fac altceva decat sa fiu ravasita, daramata, pustie. Apoi, am invatat ca nu exista intamplare in viata omului, ca tot ceea ce traim are un rost, un inteles, si-am incercat sa-l patrund.
Ma gandesc ca avem un Dumnezeu bun si milostiv si care atunci cand ne incearca, ne trimite si mangaierea, ca sa nu deznadajduim, caci "toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu".
Trecerea mea prin suferinta m-a apropiat de Dumnezeu, de oameni. Am invatat sa ma bucur de viata mai mult, s-o pretuiesc, caci zicea cineva asa : "prin ochii care au plans, lumea se vede mai frumoasa"...
Draga mea Antoneta, suflet minunat, curaj si putere! Te imbratisez din toata inima!

Mariana Popa a scris: Antoneta, e drept ca amintirile cu oameni dragi care nu mai sunt dor teribil. Rana ta e inca proaspata, eu pot sa spun ca abia dupa 3 ani de la plecarea lui Olimpiu am inceput realizez ca totusi, lucrurile n-au sa mai fie nicand ca inainte si ca trebuie sa-mi usurez viata trecand peste tot, privind inainte si nu doar inapoi.
Sunt mai bine de 10 ani de cand sotul meu nu mai e langa mine (1999, septembrie) si imi aduc aminte si acum, cu lux de amanunte, lucruri care s-au intamplat intre noi, discutii frumoase, glume, gesturi...Baietelul nostru avea 8 ani, incepuse clasa a II a, acum e ditamai baiatul, termina liceul, parca nici nu-mi vine sa cred c-a trecut atata timp...
Sibiul e frumos, intr-adevar, poate te hotarasti sa-l intalnesti din nou, dupa multi ani, asa cum ai revazut marea si plaiurile bucovinene...

P.S. Ce predai? Am o stima nesfarsita pentru dascali, m-au invatat...aproape tot ce stiu!

Iulicutza a scris:Fetelor, iaca noi radem, glumim, dar scroafa-i moarta-n cotet.Mi-a cam intrat morcovelul de vreo 2 zile...am inceput sa ma gandesc serios ca inevitabil(e doar o chestiune de timp) voi ajunge iar la cutit Si e tare "palpitant", credeti-ma, numai cand mi-aduc aminte .. Doar ca asta se intampla cu 20 de ani in urma, cand eram verde si optimista si fara alte probleme de sanatate... pe scurt, treaba sta cam asa: in anul 1990 am avut o operatie de tiroida...se formase un nodul pe lobul stang .. dupa toate testele facute la Parhon, in care doctorii au sperat ca se poate resorbi prin tratament, s-a ajuns la concluzia ca totul a fost format in urma unei suparari mari pe care o avusesem in acea perioada si numai bisturiul putea fi solutia!
Asadar mi-a fost extirpat lobul stang si o portiune din istm ...tratament mi-a fost prescris doar 1 luna dupa operatie.. l-am urmat ca un copilas disciplinat ce eram pe atunci.. apoi chirurgul, la urmatorul control, a zis ca sunt "tun" , ca de acum inainte voi lua in greutate in mod normal.(la momentul operatiei aveam 49 kg la 175cm inaltime.. schelet ambulant, nu alta )
Anii au trecut, mi-am tratat distinsa tiroida asa cum dealtfel si merita, cu o nobila indiferenta
In 2006 am reinceput sa refac testele de hormoni tiroidieni care au iesit an de an in limite normale... ultimul chiar l-am facut aici, acum cateva luni si a iesit ok( nu am inteles insa de ce aici , desi mi-au luat un vagon de sange, in care mi-au facut testele generale de sange, au efectuat numai TSH si nu si T3 si T4???? oricum, nu are rost sa ma enervez fiindca sunt la capatul pamantului, intr-un oras in care numai bolnav sa nu fii, fara doctori buni, un sistem sanitar defectuos!!!...
Precum spuneam intr-o alta postare, am mai facut o eco tiroidina acum relativ 6 ani, cand s-a constatat ca si lobul drept are acum ceva vizitatori, niste micronodulasi.. doctorita a spus ca nu imi prescrie tramanet, acesta fiind intuil ptr ca nodulii vor creste oricum... incet, dar vor creste, astfel incat, in cca 5-6 ani voi ajunge la operatie..
Iata ca cei 5-6 ani estimati de "distinsa duamna" s-au scurs...ultima eco facuta a fost in toamna lui 2007, deci acum 2 ani si jumatate... nodulasii erau tot acolo.. am facut eco la clinica Medsana(una dintre cele mai bune clinici particulare din Bucuresti), doctorita sepcialista a fost f amabila si mi-a explicat ce si cum... nici dansa la randul ei nu mi-a prescris vreun tratament si mi-a spus ca totul este sub control cu acei micronodulasi.
De vreo 2 saptamani insa, ma trezesc noaptea cu stari de sufocare, care nu mai stiu daca sunt de la starile mele obisnuite de anxietate, sau poate de la nodulii care au crescut si acum apasa pe esofag(asa cum imi amintesc ca fusese acum 20 de ani)... am uitat sa va spun ca atunci, a fost ceva de groaza, nu puteam dormi in pozitie orizontala, ptr ca ma sufocam, si plus ca frica era uriasa, asa incat ce credeti? ma plimbam cu autobuzul de la un capat la altul, si uite asa, in acea pozitie chinuita, atipeam si eu .. stiu ca pare haios acum, poate unele dintre voi o sa ziceti ca am ceva defect la "scufita" insa asta era singura metoda de a adormi.
Cred ca o sa merg zilele astea la medicul de familie sa cer o trimitere ptr eco tiroidiana.. daca or avea astia pe aici asa ceva!!! Parca vad ca iarasi se infurie dragutul sot, ca va trebui sa mergem in alt oras si sa cheltuim un porcoi de bani, pe care din pacate in momentul de fata nu-i avem....a fi bolnav a ajuns, din pacate, un mare lux in zilele noastre
fetele si va doresc sa aveti o tiroida disciplinata si prietenoasa

Ionescu Antoneta Elena a scris:Draga mea,
sper sa fie o alarma falsa si sa scapi mai usor, fara operatie.Este adevarat ca policlinica Medsana este una motzata, are un stil occidental de a trata pacientii, adica, fata de ceea ce am avut noi pana acum, dar preturile practicate sunt prohibitive. Ca sa participi la o consultatie, pe mine, ca amarat de dascal, ma deznoada. In plus, revenirea te costa alti bani iar analizele nu sunt nici ele ieftine. E adevarat, ca te face sa te simti important, dar este numai o aparenta

Ionescu Antoneta Elena a scris:Prietena mea, care a avut cancer la san, a fost la control la prof. Blidaru care i-a recomandat o biopsie numai la Medsana, pe care a facut-o la o doctorita f. batrana, fara anestezie, fara pic de omenie, si cu o multime de bani

Ionescu Antoneta Elena a scris: Singurul lucru adevarat este ca in Romania, nu sunt multi specialisti in endocrinologie; doar si "dragul" nostru presedine, nu s-a operat la Viena? Si la el nu se uitau ca la mine. Sunt asa de suparata si de trista pentru toate astea

Ionescu Antoneta Elena a scris:Oricum, nu stati fetelor fara sa va investigati ca uite ca se agraveaza boala. Nu-i a buna ca va sufocati si ca nu mai puteti respira. Daca puteti, mergeti macar la 2 specialisti.

Ionescu Antoneta Elena a scris:De cand frecventez regulat biserica, si merg si la Sf. Maslu, eu sunt alt om.
Va sarut Antoneta

Iulicutza a scris:Revin cu noutati de pe frontul de sud.
Testele de hormoni TSH, T3 si T4 au iesit in limite normale. La eco au aparut nodulasii despre care stiam, dar care intre timp s-au dublat in dimensiune.Deocamdata nu este nici un pericol, mai ales ca tiroida functioneaza INCA!!!!
Am facut si raze la plamani .. au iesit ok.. in sfarsit, azi m-au programat la testul ptr astm .. daca si asta iese bine, efectiv simt ca ma invart din nou in jurul cozii. Ceva de genul: "mancat bine, culcat bine, dimineata sculat mort!!!!" iar eu continui sa ma sufoc noapte de noapte
Ely bobonata, nu te-am uitat cu ceaiul de sanziene, cand ma intorc de la doctor o sa incerc sa postez (si ca sa vezi cat de "disciplinata" sunt, l-am cumparat si l-am inghesuit repede in fundul dulapului , in loc sa las lenea la o parte si sa fac ceiucul miraculos )

Ionescu Antoneta Elena a scris:
Draga Iulicutza,
ma bucur ca testele de hormoni tiroidieni ti-au iesit bine si ca la plamani nu ai nimic. Am auzit si eu vorba aceea cu : "mancat bine, baut bine, dimineata sculat mort" dar eu am luat-o intotdeauna ca pe o gluma buna si nu m-am gandit la ea ca la ceva real.
Fa-ti si testele pentru astm, sa dea Dumnezeu sa nu ai probleme cu asta ca ai viata grea cu astmul.
Daca nu iti prieste atmosfera din Australia? ca s-au mai vazut cazuri. Toate problemele pe care le ai acum, mai putin cea a tiroidei, le aveai si in tara?
Este posibil ca organismul tau sa fie setat pentru o alta clima si sa nu-ti priasca ceea ce ai gasit acolo. Plus ca pe tine, acum te-au coplesit problemele cu moartea tatalui tau peste care este greu sa treci intr-un an, sanatatea mamei tale si poate cea a surorii tale.
Eu mai cred ca tu suferi mult ca nu poti fi aici acum, cand mama are nevoie de tine si tot gandindu-te la asta, iti pierzi echilibrul si asa fragil din cauza tiroidei.
Draga mea, tine-ma la curent cu tot ce mai faci, ca vreau sa nu pierd nimic.
Cu mult drag, Antoneta

Iulicutza a scris:Revin cu noutati de pe frontul de sud.
Testele de hormoni TSH, T3 si T4 au iesit in limite normale. La eco au aparut nodulasii despre care stiam, dar care intre timp s-au dublat in dimensiune.Deocamdata nu este nici un pericol, mai ales ca tiroida functioneaza INCA!!!!
Am facut si raze la plamani .. au iesit ok.. in sfarsit, azi m-au programat la testul ptr astm .. daca si asta iese bine, efectiv simt ca ma invart din nou in jurul cozii. Ceva de genul: "mancat bine, culcat bine, dimineata sculat mort!!!!" iar eu continui sa ma sufoc noapte de noapte
Ely bobonata, nu te-am uitat cu ceaiul de sanziene, cand ma intorc de la doctor o sa incerc sa postez (si ca sa vezi cat de "disciplinata" sunt, l-am cumparat si l-am inghesuit repede in fundul dulapului , in loc sa las lenea la o parte si sa fac ceiucul miraculos )

Ionescu Antoneta Elena a scris:Draga Ely,
azi imi place cum gandesti, fa din acest mod o obisnuinta si o sa vezi ce bine o sa-ti fie. Bucura-te ca bubu te sustine si ca nu este bolnav. E asa de important Nu mi-ai spus cum ai petrecut la Pucioasa......
Te pup
Antoneta

Ionescu Antoneta Elena a scris:Draga Elenush,
sa stii ca toata lumea are si zile frumoasa si urate ca ar fi prea plictisitor sa fie numai din primele, nu?
Dar cand te gandesti ca dupa o zi de asta urata, vine una frumoasa, nu-ti vine sa te bucuri?
Nu trebuie sa te gandesti decat la prezent si la viitor doar daca iti convine. Daca apar ganduri urate, alunga-le si gandeste frumos.
Te sarut, Antoneta