Dieta sanatoasa !

Aveam 67 de kg si urcam si am intrat in panica ,am tinut o dieta drastica de capul meu ,brocoli si conopida fierte si iaurt 0% grasimi,si ma duceam la sala zilnic o ora ! am slabit dar nu sanatos ! anumite lucruri pe care le faci nu te afecteaza imediat ,ci in viitorul apropiat ,asa e si in cazul meu ,asa ca acum sfatuiesc sa se faca o dieta sanatoasa ,in functie de grupa de sange,si in functie de boala persoanei ,fara a se recurge la medicamente de la forever ,herbalife etc
Care este dieta voastra propie ?

Desi din punct de vedere medical, s-a demonstrat ca nu exista o relatie directa intre obezitate si disfunctia glandeti tiroide, am gasit un articol "rasu'-plansu' "super beton scris de un jurnalist si mai beton:


"Bună! Mă numesc Viorel Ilişoi şi sunt obez de gradul trei. Am aproape 60 de kile în plus. E faza morbidă. Acum visul meu e să devin supraponderal. Sunt unul dintre cei vreo 6 milioane de români prea graşi. Cam 30%. Atâţia spune Organizaţia Mondială a Sănătăţii că suntem. Şi că peste vreo 20 de ani vom fi de 2-3 ori mai mulţi. O ţară de grăsani şi grăsuţe. Dar statisticile astea planează mute ca nişte avioane de hârtie peste noi şi nici nu le băgăm în seamă.

Eu n-am luat obezitatea în serios decât atunci când s-a rupt bicicleta sub mine. Noroc că m-am oprit într-un stâlp. Pe urmă s-a rupt scaunul. Tot norocul a făcut să nu dau cu capul de podeaua de gresie. Mi-a fost clar că obezitatea poate să ucidă în multe feluri. Nu mai puteam să-mi leg singur şireturile. Vă spun fără niciun fel de jenă că şi ştersul la fund sau spălatul au devenit o problemă. Bolnavii nu se sfiesc să vorbească despre aceste intimităţi, asa că vă spun tot. Ca la doctor. Şi sunt şi alte zone ale corpului la care nu mai am acces nici măcar vizual. Mi-e dor de ele. Din cauza asta adesea miros urât. Stau mai mult închis în casă. Aşa evit penibilul. Se întâmplă să nu vorbesc cu nimeni şi câte o lună. Doar pe mess şi foarte puţin la telefon. N-o să vă vină să credeţi, dar aşa aproape mi-am pierdut şi exerciţiul vorbirii. Articulez greu cuvintele, mă exprim cu dificultate. Asta se cheamă bradilalie. Aşa mi-a scris doctoriţa Cristiana Stoian, de la "Parhon", pe foaia clinică de observaţie. Tot ea mi-a dat şi alte veşti triste despre cum au lucrat mişeleşte împotriva mea toate bunătăţile cu care m-am înfruptat. Mi-a plăcut să fac asta, recunosc. Am făcut chiar eforturi, mai ales financiare. Acum îmi ies pe ochi.

Doctoriţa mi-a explicat ce se întâmplă cu un un trup inundat de grăsime. Mi-a tras o sperietură soră cu moartea. De frică, am hotarât să îmi schimb viaţa. Nu să ţin o dietă, pentru că doctoriţa mi-a spus că nu există diete. Când ţii o dietă, slăbeşti. Iar când nu o mai ţii, te îngraşi. Arăţi aşa cum mănânci. Aşadar, mi-am schimbat modul de viaţă. Însă e deja prea târziu.


PREA TÂRZIU
La Institutul Naţional de Endocrinologie "C. I. Parhon" m-am internat la secţia profesorului Constantin Dumitrache. Cu generoasa lui complicitate. Numai el a ştiut că sunt ziarist şi că urmăresc să scriu un reportaj. Am putut vorbi cu pacienţii ca de la obez la obez. Am aflat multe despre ei şi despre mine. Adevăruri cu care nu mă mândresc. Mi-am făcut şi nişte analize ca să nu bată la ochi prezenţa mea acolo. Asistenta Adriana Giui mi-a luat din venă sirop. De mai multe ori. Mi-a montat la venă un fel de canea, ca la butoaie, ca să nu mă înţepe de mai multe ori. Că ea era asistentă medicală, nu croitoreasă. Şi m-ar fi durut şi pe mine. Că doar şi obezii au simţuri. Ei îi ziceau dispozitivului branulă, dar nu am găsit cuvântul ăsta în DEX. Deci doamna Adriana deschidea caneaua din jumătate în jumătate de oră şi îmi tot lua sânge. Mi-a mai lăsat şi mie.

Domnul profesor Dumitrache mi-a spus râzând când a văzut ecografia: "Ai un ficat foarte frumos. Gras ca la raţele îndopate. E bun de făcut pateu". Şi a început să înşire un cârnat de boli provocate de obezitatea mea. Dar măcar la mine ţesutul adipos e repartizat uniform şi nu par aşa de gras. Scrie asta în foaia de observaţie. Mă consolez cu asta. Semăn cu graşii ăia perfecţi din planşa didactică atârnată în anticamera profesorului. Planşa stă printre reproduceri după Gustav Klimt şi Salvador Dali. Sunt foarte frumoase.

N-am luat obezitatea în serios fiindcă nu durea. La şcoală nu m-a învăţat nimeni: cum să mănânc. Şi nici copiii de azi nu învaţă. Bine măcar că fac educaţie sexuală. Tot e ceva. Acasă mi s-a spus că două bătăi strică, nu două mâncări. Şi că oricât aş fi mâncat, tot mai merge o cană de lapte. În sat la mine femeia ideală era albă, grasă şi frumoasă.

Despre obezitate am auzit vorbindu-se serios abia în ultimii trei-patru ani. Tocmai în perioada în care îmi desăvârşeam varianta expandată. Eram în plină expansiune. Când mi-a sunat alarma în cap, era deja prea târziu.


CE BĂRBAT ERAM ODATĂ!...
Prietenii au început să mă ocolească sau eu am început să-i ocolesc pe ei. Nu-mi spun decât: "Vai, ce te-ai îngrăşat!" Parcă nimic altceva nu ar mai fi semnificativ, remarcabil în viaţa mea. Sau, şi mai rău, se uită pe lângă mine, se fac că nu observă cât de tare m-am îngrăşat în ultimul timp. Jena mea şi jena lor dau mână cu mână şi fac între noi un lanţ ca la "Ţară, ţară, vrem ostaşi!" Sunt tot mai izolat. Ca o insulă. Mă ajută şi dimeniunile.

Femeile mă evită ca pe un lepros. Toate. Fac glume pe seama mea. Mă îmbălează cu falsa lor compasiune. Sau mă biciuiesc de-a dreptul: "Hai, rostogol de-aici!" Nu ştiţi cât doare asta. E umilinţă în stare pură, în concentraţie maximă. Unele poate mă invidiază în secret că am ţâţele mai mari decât ale lor. Dar la cele mai multe pur şi simplu nu le plac obezii. Nici mie nu îmi plac oamenii graşi, în general. Şi în special femeile grase. Adevărul e că acum şi eu fug de ele. Obezitatea e inamicul numărul unu al potenţei. Dorinţa, chemarea, satisfacţia sexuală îşi iau frumuşel tălpăşiţa, alungate de grăsime. În locul lor se încuibează complexele de tot felul, blazarea, dispreţul faţă de tine însuţi, depresiile cele mai negre. Şi bolile, care nu lasă nimic neatins de la neuron până la pielea de pe tălpi. Vin toate astea şi nu se mai dau duse.

Până şi fosta mea nevastă s-a scârbit. Am prins-o că mă înşeală şi căsnicia mea s-a dus naibii. După divorţ mi-am zis: gata, nu se mai poate, trebuie să dau burta jos. Şi am dat-o. Acum a ajuns aproape la genunchi. De-abia o mai duc. Am reuşit asta aşa, de unul singur. Nu mi-a luat decât trei ani.(VA URMA)

Infiorator de dureros ! Insa nu siu cati oameni se gandesc serios la ceea ce mananca ! Stramosii nostrii mancau sunca zilnic,insa ei depuneau efort fizic ! acum noi mancam MC ,KFC etc si stam in fata netului ,tv-ului etc si ne intrebam de ce? Ar trebui sa se faca la tv mai multe emisiuni ,sa se stimuleze populatia in vreun fel pentru a se mobiliza ,insa ...nimanui nu-i pasa ! Grasi si pufosi ! Daca ati vazut desenele animate Wallie intelegeti ce vreau sa spun,daca nu vedeti filmuletzul !